Isus Hristos este Modelul suprem de viață și fericire – Un interviu cu Cătălin Dupu

Notă: Interviu a fost publicat în cartea Farul de la capătul inimii de Cătălin Dupu în anul 2014

Astăzi, 7 ianuarie, este ziua de naștere a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, actor, o prezență binevenită în mediul evanghelic din România. Dorind a realiza ceva inedit în mediul evanghelic, l-am rugat să ne răspundă unor întrebări legate de principiile sale morale și profesionale, despre activitățile pe care le desfășoară precum și despre relația sa cu televiziunea.

Marius Silveșan: Doua din cărțile pe care le-ați publicat, respectiv Cine știe ce aduc zorile? și Istoria se scrie acum, sunt lucrări în care faceți referire la evenimente și fapte de istorie contemporană. De unde vine această aplecare spre istorie? (În decembrie 2014 a ieșit de sub tipar cartea Ambasadorul, lucrare în care autorul prezintă informații de natură istorică despre implicarea evanghelicilor români în transportul ilegal de Biblii, dar și despre viața de slujire a unui tânăr păstor.)

Cătălin Dupu: Cred eu așa că omul care nu e pasionat de istorie, măcar în linii mari, nu vrea să știe nimic de trecut, dar mai ales de viitor. Istoria, cu alte date si personaje, se repetă. Recunosc  faptul ca sunt pasionat de marile figuri ale trecutului. Am citit mult legat de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Așa pare povestirea Cine știe ce aduc zorile? pe care am început sa o scriu in 1998 si am dramatizat-o in 2013.

Apoi perioada comunista nu putea sa nu mă influențeze in scris is film TV. De aceea în aceeași carte am scris de colectivizare si dictator. In filmul “Samson si Eva” tratez aceeasi problema.

In “Istoria se scrie acum”  apar mai multe schite biografice si numele de aici ar trebui cunoscute de toti.

 M.S: Mai are vreo importanță pentru societatea contemporană apelul la valori, la modele?

C.D: Tineretul este dezorientat din lipsa de valori, modele reale. Au am avut cateva si inca mai am. A recunoaste valoare cuiva este o calitate. Ma rog la Dumnezeu sa apara modele cu influenta pozitiva. Ideea aceasta am tot subliniat-o pe la TV, la radio etc.

 M.S: Cand mai aveti timp si pentru scrierea cartilor?

C.D: Stimate domn, eu am inceput sa astern pe hartie din 1996. I-am dat profesorului meu de romana, Theodor Pandrea, cateva texte si nici nu credea ca le-am scris eu. Atunci am inteles ca putin ma pricep. Am mai vorbit si cu scriitoarea Silvia Kerim. Daca imi spunea sa ma las, ma lasam. Scriu in zori de zi, de pe la 6 dimineata sau seara dupa 10. Scriu in tren, in vacante, cand am 15 minute. Prima carte am publicat-o in 1999 si a fost in sala Silvia Kerim, Cornel Todea si Ioan Garmacea. Scriitorul Garmacea m-a indrumat si el bine in scris, discutand intr-o zi la teatru.  Multumesc Bunului Dumnezeu ca oamenii citesc ce scriu. Degeaba publici, de nu te citeste nimeni. Eu nu scriu ca vreau, ci trebuie. Ce m-oi pricepe. Nu am bani, cat am de publicat. Dar mai exista speranta. Pastorul Ionel Tutac mi-a spus intr-o zi, la o conferinta, sa scriu un articol pentru o revista. In 40 de minute i-am dat articolul. S-a uitat la mine cu niste ochi! E un lider foarte capabil si cu viziune.

M.S: Pe internet, unde va gasesc oamenii?

C.D: Am scris pentru Eveniment Crestin, Predicatorul – ce il coordonez alaturi de Vladimir Pustan si acum la Revista “Arta si Credinta”. A pornit foarte bine. Desi am, nu imi place ideea de blog. Si sa va mai spun ceva. Nu suport sa ma vad filmat sau sa particip la lansari de carte. La Tarmul de Aur anul acesta, cand doi invitati au vorbit de  cartea mea, am plecat de acolo. La TVR 2 cand prietenii vedeau a doua zi reluarea emisiunii cu mine, nu stateam in camera cu ei.

M.S: Nu ati vrea sa va intoarceti in televiziune?

C.D: In divertisment TV, nu. In 2003 era alta chestiune, acum e jale. Se mai salveaza cu aceste concursuri. Pentru ca romanii chiar au mult talent. Am tot fost pe la TV-urile crestine. Nu imi dau CV-ul aici, dar poate ma voi ocupa serios de televiziune exact cand va fi timpul.

M.S: Cu teatrul cum ramane?

C.D: Fiecare cu ale lui. Scriu piese, dramatizari si ma bucur ca se joaca. Mi s-au jucat 9 piese si e ok. Una a devenit si film TV. E vorba de “Apelul de urgenta”. In “Istoria se scrie acum”  multumesc actorilor care m-au invatat multe.

M.S: E greu sa regizezi film TV?

C.D: E greu in cazul meu. Am scris scenariul, mai si joc, ocupa-te de distributie, locatii, apa, masa, transport, lumini etc. E complicat cu 10 lei in buzunar. Cum am mai spus, imi trebuie si actori profesionisti.

M.S: Dar scurt-metraj?

C.D: Aici e altceva. Si am facut cateva care au ramas. Am niste povesti tare interesante cu ele.

M.S: Si la regie de teatru?

C.D: Cel mai greu e la comedii. Daca nu rade lumea, pleci acasa. Imi place dar am putin timp. Doar cand nu am o conferinta, ma apuc si de regie. Dar ajut acolo unde sunt chemat.

M.S: E la mare cautare seminarul de Public Speaking.

C.D: Da, si predau din 2003. Am fost in multe locuri din tara si sunt deschis colaborarilor.

 M.S: Unii va percep doar ca vorbitor la conferinte de tineret.

C.D: Cam asa am inceput, dar in ani povestea s-a dezvoltat. Colaborari cu autoritatile, programe cu scoli, licee, asociatii, biserici, evanghelizari, seminarii pentru familii. Trebuie!

M.S: Din scriitorii preferati?

C.D: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Charles Dickens, Josh McDowell, Billy Graham, Petre Tutea. Lista e mai mare.

M.S: Pictori care va plac?

C.D: Clasicii de la noi si ce inseamna celebritate de afara.

 M.S: Cu muzicienii?

C.D: Imi place cum canta sotia mea, Andrada. De peste mari si tari sunt multi cantareti iar de la noi sunt chiar unii ce nu au mari nume, dar voci foarte bune.

M.S: Calatoriti mult.

C.D: Cam. Sa vezi fata in fata vreo 187.000 de oameni, cred ca o fi ceva. Imi place sa cunosc oameni si sa invat de la ei. Invat si iar invat, citesc…

M.S: Pe cine apreciati?

C.D: In primul rand pe cei care muncesc si au credinta in Dumnezeu. Nu imi plac copistiii, cei care doar iau, folosesc si uita de unde au luat. Asta e un pacat. Bine ca e Judecator Bunul Dumnezeu.  Apreciez pe cei care nu dorm, gandesc, propun, au viziune.

 M.S: E adevarat ca vi s-a spus faptul ca “dezvoltati un crestinism militant”?

C.D: Da, la Timisoara. Insa cred ca mai mult e unul practic. De vorbe sunt satul.  Faptele bune ar trebui sa primeze, nu glascioarele incordate.

M.S: Prin carti mai tot timpul multumiti cuiva.

C.D: E si normal. Din 1998 tot colaborez cu multi oameni  si fiecaruia ii multumesc. Sunt pentru parteneriate si nu alergatura de unu singur. Asta distruge. In fiecare colt de tara sunt oameni foarte faini.  Trebuie sa ii descoperi sau sa comunice. E mult de lucru.

 M.S. Considerați că Isus poate fi un model pentru generația de astăzi?

C.D: Isus Hristos este Modelul Suprem de viată si fericire. Este si modelul meu, chiar mai mult, Mantuitorul si Domnul ce ma calauzeste. El este si Exemplu pentru foarte multe personalitati marcante ale lumii si lucrul acesta trebuie foarte bine stiut.