Cu prilejul Congresului Cultului Creștin Baptist din România, care se desfășoară în perioada 27-28 mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea, s-a lansat în premieră cartea Constantin Adorian – Un lider baptist român vizionar, lucrare care „prezintă viața și slujirea fondatorului primei biserici române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (Cuvânt înainte de Daniel Mariș, p. 9), dar și pe cea a fondatorului Uniunii Baptiste și a Seminarului Teologic Baptist.

Datele de identificare biografică sunt următoarele: Mariș Daniel Marius , Colda Teodor – Ioan, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, 192 p. (Bibliografie, 39 ilustrații)

Constantin Adorian a fost un lider vizionar fapt demonstrat de contribuțiile sale la istoria și identitatea baptistă.

Constantin Adorian

Pastorul fondator al primei biserici baptiste române din București, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” (1912-1954)

Primul președinte al Uniunii Baptiste (1920-1925)

Primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea acestuia la București (1921-1925)

Am extras aceste elemente din pagina 4 a cărții pentru a demonstra importanța acestuia.

Cartea este disponibilă la standul Institutului Teologic Baptist din cadrul Bisericii Emanuel din Oradea cu prilejul Congresului UBR la prețul de 10 RON.

Ca și istoric consider această lucrare utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

După cum am menționat în cadrul postării Apariții editoriale (30) Daniel Marius Mariș, Teodor – Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar consider că o astfel de lucrare este utilă pentru istoria și identitatea baptistă. Prin intermediul ei pastorii și profesorii Daniel Mariș și Teodor Colda readuc în atenția opiniei publice viața și slujirea celui care a fost Constantin Adorian: un baptist vizionar.

În partea de final a acestei cărți, respectiv pp. 191-192 se regăsește și o scurtă referință intitulată

Constantin Adorian, omul prin care baptismul trece la români

O lucrare despre Constantin Adorian este binevenită oricând și cu atât mai mult acum când la 25 de ani de la Revoluție societatea românească încă își mai caută valorile.

Biografia acestui om al credinței este benefică atât comunității baptiste și evanghelice în general, cât și societății românești în ansamblul său prin valorile și conceptele la care face referire.

Autorii, Conf. Dr. Daniel Mariș și Asistent Drd. Teodor Colda, ambii pastori ai bisericii înființate de Adorian, și profesori la Institutul Teologic Baptist din București la a cărei fondare Adorian și-a adus de asemenea contribuția, se apleacă cu competență asupra biografiei acestui om al credinței. Sunt evidențiate. Este de menționat în cazul Bisericii Golgota, dar și în formarea lui Adorian ca lucrător, rolul bisericii baptiste germane din București, prin contribuția și cu susținerea căreia baptismul trece la români.

Este de remarcat dorința celor doi autori de a prezenta celor tineri biografia acestui vizionar om al credinței care a fost Constantin Adorian și evidențierea contribuțiilor acestuia  la fondarea Uniunii Baptiste, Seminarului Teologic Baptist, dar și a Bisericii Golgota.

Constantin Adorian a fost un om educat cu studii la Hamburg, fapt care s-a reflectat și în activitatea sa prin implicarea activă în formarea Uniunii Baptiste în anul 1920, ca organ reprezentativ al baptiștilor români, dar și în formarea Seminarului Teologic Baptist în anul 1921. Adorian a fost un om de acțiune, o persoană cultivată implicată activ în viața bisericii baptiste pe plan administrativ, educațional cât și pastoral în calitatea sa de lider spiritual al primei bisericii baptiste de limbă română din București, Biserica Baptistă Golgota. Deși este o lucrare care se adresează publicului larg ea nu face rabat de la rigorile unei cercetări academice îmbinând într-un mod util cele două stiluri de tratare a unor astfel de subiecte. Apelul la documentele vremii, fie că sunt de natură memorialistică sau de arhivă au rolul de a contura o imagine complexă a celui care a fost pastor, profesor, primul președinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România și primul director al Seminarului Teologic Baptist după mutarea sa în iarna anului 1921 la București.

După cum se menționează și în subtitlul lucrării, autorii au dorit să vorbească nu numai despre omul Constantin Adorian, cât și despre lucrarea lui motivați de dorința de promovare a imaginii și moștenirii acestei personalități marcante a baptiștilor români. Luând în considerare aspectele menționate este de apreciat faptul că un loc aparte în economia acestei lucrări îl ocupă contribuția lui Adorian în lupta pentru libertatea religioasă a baptiștilor din România. Deși perioada interbelică a fost una de libertate politică, de înflorire din punct de vedere economic, drepturile religioase ale credincioșilor baptiști, dar și a celorlalți credincioși evanghelici au fost îngrădite. În acest context personalitatea lui Adorian, viziunea sa, sunt puse în slujba lui Dumnezeu, iar El este cel care le dă adevărata valoare. Contribuțiile sale, rolul său în plan pastoral, evanghelic, administrativ și educațional ne permit să considerăm ca fiind corectă încadrarea lui Adorian, așa cum au făcut-o și autorii, printre cei mai importanți 10 baptiști din România, poate chiar primul.

Prin intermediul acestei lucrării autorii demonstrează, încă odată dacă mai era nevoie, că valorile religioase și morale ale comunității baptiste au avut semnificație atunci și au semnificație și astăzi. Valorile acestei mici comunități religioase, marginalizată de autorități și biserica majoritară au îmbogățit societatea românească.

Exemplul lui Adorian este unul pozitiv care ne arată că merită să lupți pentru valorile și crezurile tale atunci când sunt în armonie cu Sfânta Scriptură. Merită să lupți pentru libertatea religioasă într-o societate în care conceptul de adevăr absolut este acceptat tot mai puțin.

Dr. Marius Silveșan
Istoric

We often hear stories of brave Christian men and women who reached millions for Jesus, but how often do those stories leave us discouraged and deflated? They seem so far removed from our present reality of spaghetti dinners and car pick-up lines.

We could do so much more Important Stuff if we didn’t have to also be a spouse, parent, neighbor, employee, churchgoer, and PTA member. Or so we think.

Our heroes of the faith may seem like saints who had it all together. But look more closely at the lives of these 11 Christian women who shaped history, and you’ll find that they were a lot more like you and me than we think.

1. Elizabeth Fry (1780-1845)

Elizabeth was a champion for prison reforms, advocating for more space, food, and clothing and launching an education program.

But hers was not an easy life: Elizabeth was also a wife, mother, and Quaker minister who battled bankruptcy and church stigmatization. She had plenty of reasons to give up, but she relentlessly pursued her life calling, earning her the nickname “angel of prisons” influencing prison reforms all over Europe.

Cu prilejul împlinirii anul acesta a 130 de ani de la nașterea pastorului Ioan Bălănean, Vasile Bel alături de Teofil Mihoc ne oferă o lucrare despre viața și activitatea acestuia. Autorii doresc „ca modelul dânsului (al lui Bălănean Ioan) de dăruire și pasiune, să fie un imbold pentru credincioși, să-L slujească din toată inima pe Dumnezeu.” (pp. 10-11).

Născut într-o familie de credincioși ortodocși la 11 septembrie 1885, Ioan Bălănean aude Cuvântul Domnului și este botezat la 31 iulie 1904 de fratele Ioan Țirban în localitatea Brebi. Va muri în luna martie 1964 la Jibou.

„Deși era recunoscut ca un predicator bun încă din anul 1910, fr. Bălănean a fost ordinat în anul 19173 ca pastor în cercul Sălaj, dar străbate meleagurile noastre străbune din zona Maramureșului, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj, pe toată zona Someșului. A plecat ca un neînfricat față de vitregiile din acea vreme, a știut că are cu el un braț atotputernic, că are un scut ce-l apără, că se încrede în Dumnezeul atotputernic și biruitor. Actul ordinării a fost îndeplinit tot de către fratele Țirban. După botez se mută în Jibou, localitate mai centrală, care avea și gară, de unde se putea deplasa mult mai ușor în localitățile din zonă. Mutându-se în Jibou începe plantarea bisericii și în acest oraș.” (p. 14).

De menționat și un fapt deloc lipsit de importanță, acela că „S-a dăruit, trup și suflet, cu tot ce a avut în lucrarea de propovăduire a Evangheliei, în plantarea de noi biserici și în creșterea credincioșilor. A fost implicat în conducerea Comunității Baptiste Oradia-Mare fiind ales ca președinte al cercului Sălaj. Acest cerc cuprindea în 1939 peste 800 de membri botezați, iar cele mai mari biserici erau în localitățile: Cuceu, Brebi, Cehei, Jac, Pecei și Domnin.” (p. 16). După cum menționează autorii acestei lucrări biografice, Ioan Bălănean a slujit timp de 60 de ani „în județele Satu Mare, Maramureș și parte din Bihor și Cluj. A fost ales în comitetul de conducere al Comunității Bihor, Comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor, îndeplinindu-și foarte bine slujba.” (p.17)

Ca un lucru inedit menționăm și faptul că Ioan Bălănean l-a botezat în anul 1946 pe pe Taloș Alexa (tatăl pastorului Vasile Alexandru Taloș n.n.), în 1946, în Jibou, iar mai târziu îl va încuraja să propovăduiască Evanghelia, fiind ordinat, în 1960, în funcția de diacon al bisericii din Jibou. Tot astfel, în 1969 (Taloș Alexa) este ales ca și pastor al bisericii din Zalău, Peceiu și în cercul de biserici de pe valea Agrijului, până în 1985.” (p. 17)

Iată pe scurt portretul unui pastor vizionar, al unui om cu o „viață pusă în slujba Domnului”, relatată de către doi pastori, Vasile Bel și Teofil Mihoc, din zona unde Ioan Bălănean a slujit. Vorbim de un om care și-a pus viața în mâna Domnului și a primit de la Acesta viziune și putere pentru lucrarea de vestire a Evangheliei în ciuda persecuțiilor și constrângerilor la care a trebuit să facă față.

Prin viața sa și acțiunile sale el constituie nu numai un model de slujire, ci și unul de credincioșie în urmarea lui Cristos.

Partea a treia a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean realizat la Făget în data de 13 iulie 2015 aduce în atenție realizări și dificultăți ale activității pastorale pe parcursul perioadei comuniste.
Vorbește aici și despre difuzarea filmului Viața Domnului Isus în perioada comunistă și distribuția de literatură religioasă.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Partea a patra a dialogului cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean abordează problema literaturii religioase în comunism și dezvăluie detalii interesante despre implicarea acestuia în distribuția acestei literaturi în zona Făgetului. De asemenea, sunt informații despre ajutoarele materiale oferite credincioșilor, dar și despre tracasările Securității.

Urmăriți și celelalte părți ale dialogului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală

Îndrumătorul Creștin Baptist, Nr. 5-6/ 1978, p. 20

Istoria se face pe bază de documente, iar această lucrare a lui Bogdan Emanuel Răduț vine să confirme acest lucru. Este o lucrare despre Biserica Creștină după Evanghelie din localitatea Goicea, județul Gorj care a împlinit anul acesta 100 de ani de la fondarea ei.

Datele de identificare bibliografică sunt următoarele: Bogdan Emanuel Răduţ, Reperele unui centenar. 100 de ani de istorie şi mărturie a creştinilor după Evanghelie în comuna Goicea, judeţul Dolj, Editura Sitech, Craiova, 2015, 54 p.

Pentru mai multe detalii și cuvântul înainte scris de Virgil Achihai accesați
https://emyradut.wordpress.com/2015/10/02/carti-autor-14-reperele-unui-centenar/

Ioan Bunaciu s-a născut la 7 ianuarie 1925 în Comuna Gurba, Județul Arad și a trecut în veșnicie la data de 31 octombrie 2015 la București.

În anul 1950 absolvă Seminarul Teologic Baptist din București, iar după aceea devine pastor la Biserica  Baptistă Harul din Lugoj. De la Lugoj se mută la Biserica Baptistă Nr. 1 din Cluj pentru a putea urma în același timp Institutul Teologic Protestant din Cluj. În 1955 vine la București ca secretar la Seminarul Teologic Baptist din București și la scurt timp și profesor. În acest context se va muta de la Cluj la București și devine pastor al Bisericii Baptiste Providența. În perioada 1970-1988 a fost director al Seminarului Teologic Baptist din București, iar după Revoluția din decembrie 1989 în paralel cu activitatea didactică la Institutul Teologic Baptist din București a fost profesor universitar în cadrul Facultății de Teologie Baptistă a Universității din București și la Institutul Biblic Emanuel de la Oradea.

„A fost autor și co-autor a numeroase volume de istorie a baptiștilor din România precum și a câtorva comentarii biblice. A continuat să publice material cu caracter istoric și după 1989 în revista Creștinul azi, iar contribuția sa la istoria baptistă din România este de necontestat.

Ioan Bunaciu va fi înmormântat în București în Cimitirul Belu Evanghelic la o dată ce va fi comunicată ulterior.”

http://revistacrestinulazi.ro/2015/10/dr-ioan-bunaciu-a-plecat-la-domnul/

Mai jos reiau articolul scris cu ocazia zilei sale de naștere. Informațiile se bazează pe interviul pe care profesorul Ioan Bunaciu mi l-a acordat.

Ca unul care l-am cunoscut personal pot să spun că a fost un om al credinței, o persoană cu o memorie extraordinară, una care știa să se relaționeze cu oamenii și căruia nu-i plăcea să rămână dator nimănui.

Dumnezeu să-I mângâie pe cei rămași în urmă!

Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad, serbează astăzi 90 de ani. Acesta este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl va absolvi în anul 1950.

În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.

În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul 1950 ca pastor la Biserica Baptistă din Lugoj[1] (1950-1951)[2]. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiași an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956), precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunității baptiste din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al Bisericii Baptiste Providența din București. A fost director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), continuându-și slujirea în mediul academic[3] și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București până în anul 2010.

Despre activitatea academică și pastorală cei interesați pot găsi detalii și în ultima carte realizată de profesorul Ioan Bunaciu împreună cu mine, Pelerin spre patria cerească. Lucrarea se dorește a fi una biografică, dar fără să se limiteze la acest aspect. În introducerea cărții stau scrise următoarele:

Notă asupra ediției

Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștri în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[4]

Ne dorim ca această carte să fie de  folos celor care vor să cunoască adevărul.

Un mic filmuleț realizat din fotografii cu scopul de a reflecta pe scurt viața și activitatea pastorului și profesorului universitar Iona Bunaciu.
Montajul a fost realizat de către fratele Eugen Pavel din Biserica Creștină Baptistă „Providența” București și a fost prezentat, marți, 3 noiembrie 2015, cu prilejul serviciului de înmormântare al pastorului Ioan Bunaciu.

Un mini interviu realizat cu fratele Iosif Țon despre cum a cunoscut familia sa credința baptistă. Tatăl fratelui Iosif s-a botezat în comuna Mihalț.

Interviul a fost realizat în București, în luna noiembrie 2015, de către doi istorici, Marius Silveșan și Bogdan Emanuel Răduț

Comuna Mihalț este comuna natală a tatălui meu. Unchiul meu, Ioan Silveșan, fratele tatălui meu, a stat în gazdă la familia Țon la Aiud când a plecat din comuna natală la liceu. Cred că acest lucru s-a întâmplat pe la începutul anilor ’50. Unchiul meu are acum 81 de ani.

NB : Acest interviu nu abordează probleme teologice și nici nu discută despre decizii instituționale.

Cristi Țepeș a fost un jurnalist unic în felul lui. De regulă, jurnaliștii sunt simpli martori ai evenimentelor pe care le relatează. Lor li se cere să stea departe de miza evenimentelor la care asistă, pentru a nu-și pierde obiectivitatea, devenind partizani. Meseria lor e să informeze și atât. Ei nu se implică în desfășurarea lor, nu sunt actori ai situațiilor pe care le relatează. Cristi însă a fost omul care schimba des rolurile. Acum era cu camera și microfonul în mână, acum lăsa camera din mână și era protagonist în evenimentul aflat în desfășurare. Creștinul din el nu-l lăsa să fie doar un spectator, mai ales când simțea că ceva trebuie spus sau făcut.

http://prologos.ro/uncategorized/despartirea-de-cristi-tepes/

Recomand acest articol în primul rând datorită modului în care acesta este realizat, apoi datorită informațiilor furnizate de Mihai Ciucă prin intermediul acestui material. Cel de-al treilea motiv al recomandării se datorează fotografiilor, care la rândul lor pot constitui document istoric, dar și exemplu de profesionalism prin modul în care au fost realizate și editate.

Evocare a lui Ioan Alexandru (1941-2000), poet, om politic creștin, fondatorul mișcării provita din România (în 1990). Realizată de Cristi Țepeș pentru Televiziunea Română. Republicată Asociatia PRO VITA filiala Bucuresti cu permisiunea autorului.

„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.
De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.” (II Tim, 4:7-8)

Cristian Caraman este dirijor interpret și conferențiar universitar în cadrul Institutului Teologic Timotheus din București și a Institutului Teologic Baptist din București. La Instituitul Teologic Baptist Cristian Caraman pregătește corul bărbătesc.

Iată și prezentarea de pe wikipedia.ro

Cristian Caraman este dirijor și interpret fiind un reprezentat de seamă al muzicii protestante din România. Absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București în anul 1986, Cristian Caraman a colaborat cu importante instituții muzicale din România și Europa.

Caraman provine dintr-o familie nobiliară cu rădăcini armînești prin bunicul de tată Nicolai Alexandru Caraman și genealogie germană prin bunica de tată contesa Elizabeth von Geldern Egmond (Arhivele genealogice ale familie Caraman). Tatăl său, Ion Caraman a fost ofițer în Armata Regală a României până la instalarea guvernului communist. După venirea comunismului familia își pierde domeniile din Dobrogea și toate proprietățiile deținute în București fiind totalmente destituită. Ion Caraman se zbate în sărăcie și se angajează ca portar la o unitate militară din capitală. Comandantul unității îl simpatizează datorită zelului cu care acesta își făcea datoria în fiecare zi, dar și scrisului de mână pe care îl etala fostul ofițer al Armatei Regale. Comandantul îl ia sub protecție și îi oferă posibilitatea să devină mic funcționar în cadrul unității până la pensionare.

Cristian Caraman este căsatorit cu Mariana Caraman încă din vara anului 1977 și este tată a doi copii, Emanuel-Cristian Caraman și Dorothea Lidia Caraman.

Familia Caraman se regăsește printre familiile protestante din România de mai bine de cinci generații, alternând între cultul Creștin după Evanghelie la primele generații și cultul Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în domeniul muzical, dar și cel teologic.

Caraman este director muzical al Bisericii Baptiste Nădejdea din București, Biseicii Creștine după Evanghelie Logos din Ploiești și dirijorul corului Biseicii Creștine după Evanghelie Antiohia din București. În paralel cu intensa activitate muzicală bisericească este diacon și învățător biblic în Biserica Baptistă Nădejdea din București, predicând Scripturiile în Biserica Creștină după Evanghelie Filadelfia din București.

Cristian Caraman a compus mai multe partituri muzicale religioase, lucrarea cea mai important fiind un ciclu de cântece sacre pe versurile prietenului său, regretatul poet și pastor roman baptist Petru Dugulescu. Ciclul a fost compus între anii 1983-1985, fiind rezultatul unei intense colaborări cu Dugulescu.

În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată Muzica Protestantă. Din 2006 este professor asociat la Institutul Timotheus din București, fiind titularizat ca Lector Universitar în anul 2010. În anul 2011 își publică rezultatele cercetării academice în cadrul a trei lucrări distincte la Editura Universității Naționale de Muzică din București: „Repere Istorice ale Muzicii Protestante”, „Muzica Protestantă Modernă”,  „Genuri ale Muzicii Protestante”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Caraman

Ca urmare a trecerii în veșnicie a pastorului Teofil Ologeanu prezint o schiță biografică a acestuia cu informații disponibile în mediul virtual.

Conform informațiilor prezentate pe site-ul Comunității  Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara, „vineri, 26 Februarie, în jurul orei 13 a plecat la Domnul fratele Teofil Ologeanu pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Craiova. Inima lui a încetat sa mai bată și acum este în prezenta Mântuitorului nostru.

Pastor Viorel Cruceru, Președintele Comunității Baptiste Oltenia

http://www.baptist-tm.ro/pastorul-teofil-ologeanu-a-plecat-in-vesnicie/

Vor mai avea loc un serviciu de priveghi luni seara, 29.02.2016 la ora 18:00 – Str. Tudor Vladimirescu Nr. 57, ALEXANDRIA, Teleorman. (Biserica Creștină Baptistă Emanuel).
Înmormântarea va avea loc în Alexandria, județul Teleorman

Marți dimineața, 01.03.2016 la ora 12:00 –Serviciu divin de înmormântare. Str. Tudor Vladimirescu Nr. 57, ALEXANDRIA, Teleorman. (Biserica Creștină Baptistă Emanuel).

http://revistacrestinulazi.ro/2016/02/pastorul-teofil-ologeanu-si-a-sfarsit-alergarea/

Pastorul Daniel Brânzei, care l-a cunoscut personal pe pastorul Teofil Ologeanu, prezintă o mărturie frumoasă pe care o redau mai jos împreună cu două fotografii preluate din albumul Facebook al pastorului Teofil Ologeanu.

„Le-am cunoscut familia de pe vremea prunciei, când tatăl meu, Vasile Branzei, a făcut practică în bisericile de acolo, după anii de Seminar. Eu însumi  am fost recomandat să merg la Seminar de biserica din Alexandria.

A făcut parte dintr-una din familiile de temelie ale mișcării baptiste din Teleorman. Pe Sami Ologeanu și familia lui îl am ca prieten aici în Los Angeles”.

*

O poză cu tata lui Teofil împreună cu păstorul Geabou Pascu și bărbații din biserica de acolo.

*

Minunata orchestră de mandoline din Alexandria

http://barzilaiendan.com/2016/02/26/mai-sarac-cu-un-prieten-teofil-ologeanu/

Conform unor informații din necrologul pastorului Teofil Ologeanu primite prin intermediul lui Bogdan Emanuel Răduț, pastorul Teofil Ologeanu a fondat Comunitatea Creștină Baptistă Oltenia și a fost primul președinte al acesteia.

Filip Ologeanu, fiul pastorului Teofil Ologeanu, a postat următorul mesaj pe Facebook

Încă încerc să îmi găsesc cuvintele. Sunt profund îndurerat de fulgerătoarea pierdere dar totuși recunoscător pentru multele lucruri bune pe care le lași în urmă, tata! Te iubesc și aștept să ne revedem. Îmbrățișeaz-o pe mama din partea noastră!

*

În cadrul unui Buletin de informare, misiune  și apel la suport pastoral al „Societății Misionare România pentru Hristos” ianuarie – martie 2013 am găsit următoarele informații:

CRAIOVA. Fr. Teofil Ologeanu slujește în această biserică din anul 1984. El ne scrie: „Vreau de la început să îmi exprim mulțumirea pentru tot ce face Domnul prin dumneavoastră și prin frații de acolo în zona aceasta a Olteniei. Fără acest ajutor ne-ar fi foarte greu. Sunteți părtași la slujirea acestei biserici, căci am avut harul să plantăm 20 de biserici. Anul acesta am avut o săptămână de rugăciune. Între 24-27 martie anul trecut am avut servicii de evanghelizare. În fiecare zi de marți avem post și rugăciune cu biserica. În luna iulie am avut un botez cu 7 persoane. Acum avem un alt grup la cateheză. Suntem cu Casa de Rugăciune în construcție. Avem acoperișul pus, dar încă mai e mult lucru. Avem o filială la Talpas-Milfești, la 50 km. nord de Craiova. Acolo, la început ne adunam în casa unui frate, iar anul trecut am cumpărat un teren pentru ei, s-a obținut autorizația de construcție și s-a început lucrarea. Biserica Baptistă Ghetsemani din Caransebeș cu fr. Dănuț Vrăncilă și o seamă de alți frați s-au implicat financiar, precum și manual, c]ci au venit pe șantier și au muncit efectiv. Ei au cumpărat amvonul, scaunele, un cuptor de încălzit, și au amenajat o cameră pentru copii. Astfel că în noiembrie am avut inaugurarea acelui locaș de închinăciune, la care a luat parte mult popor. În această localitate avem un grup de 14 membri botezați. După aceasta a r]mas un grup de prieteni de care m] ocup ‘n vederea botezului. Din Craiova m] deplasez eu și un grup de frați care susținem lucrarea. Avem vreo 20 de copii din sat printre care este chiar și copilul țârcovnicului. E o zonă strategică. „n jur nu exist] nici o alt] biserică evanghelic. — Slav] Domnului pentru așa lucrări.

http://betelchurch.org/wp-content/uploads/2013/03/01-Romania-for-Christ-Jan-March-2013.pdf (p.9)

http://harul-tm.ro/eugenia-lup-un-inger-cu-chip-de-om-necrolog/

Istoria baptiștilor trebuie cunoscută de tinerele generații, iar pastorul Vasile Bel și-a propus să facă acest lucru nu numai prin intermediul cărților, ci și prin acela al unui blog. În acest sens acesta a lansat de curând (3 martie 2016) blogul Istorie Baptistă disponibil la adresa  http://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/.

Motivația creării acestui blog este prezentată în postarea Scopul blogului unde editorul scrie următoarele: „Acest blog are rolul de a oferi informații  despre evenimente trăite, auzite și comentate de cei din generația mea, de cei  care s-au născut înainte de mine, cu câteva zeci de ani, dar cu care am avut ocazia să stau de vorbă”.

Sper ca prin intermediul acestui blog, pastorul Vasile Bel, o persoană interesată și pasionată de istorie, să scoată la lumină informații interesante care să ne ajute să ne înțelegem mai bine istoria.

Până astăzi, 8 martie 2016, pe blog sunt două postări interesante.

Familia Berbecar

În cadrul acestei postări sunt prezentate câteva fotografii ale familiei Berbecar obținute de la fata lui Vasile Berbecar, lider baptist.

Noul Testament 1863

Este vorba de Noul Testament tipărit la București prin Typographia Stephan Rassidescu în anul 1863 adus de către Anton Novak angajat de către Societatea Biblică Britanică.

Acest material prezintă scurte informații biografice despre pastorul baptist Herlo Teodor (Petru) pe baza informațiilor publicate de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria bisericilor baptiste din România și Marius Silveșan în lucrarea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

Oarecum inedit în cazul acestui pastor este faptul că  în anul 1961 în baza prevederilor noului Codului Penal al R.P.R este condamnat la doi ani (1 an închisoare și 1 an interdicție corecțională), dar face recurs la Deva împotriva sentinței de condamnare, iar tribunalul îl achită.

Fotografiile inserate fac parte din albumul Biserica Baptistă Petroșani de pe contul Facebook al lui Alin Cristea.

*

“Biserica din Petroşani s-a înfiinţat după anul 1944, prin credincioşii baptişti stabiliţi aici în căutare de lucru. În jurul anului 1954 se stabilea aici şi familia Herlo Petru, din Cermei, judeţul Arad, care s-a dovedit foarte activă în organizarea bisericii. După venirea în Petroşani, această familie s-a stabilit pe strada Cărbunelui nr. 5, unde, până în anul 1955, au avut loc şi întrunirile bisericii.

Biserica Baptistă Petroșani – sursa Alin Cristea

Pe data de 5 septembrie 1955, biserica s-a constituit statutar, iar pe data de 24 septembrie 1956, a primit autorizaţia de funcţionare. Tot în anul 1956 a fost cumpărat şi imobilul de pe strada Aurel Vlaicu nr. 3, care a fost folosit ca locaş de închinare. Un rol important în realizarea acestui proiect l-a avut Herlo Petru.

În jurul anului 1960, pastor al bisericii devenea Herlo Petru, dar în anul 1959, Departamentul Cultelor a introdus o nouă metodă pentru intimidarea pastorilor şi conducătorilor bisericii prin aplicarea articolului 256, din Codul Penal, care prevedea închisoarea de la 6 luni la 2 ani pentru cei care îndeplineau anumite funcţii fără autorizaţie din partea Statului.

Teodor Herlo, Gligor Cristea, Buni Cocar, Teodor Cenușe – sursa Alin Cristea

În anul 1961, în urma arondării bisericilor, numărul pastorilor baptişti a fost redus de la 550 la 180, astfel că pastorul Herlo Petru nu mai figura pe schema Uniunii Baptiste, dar a continuat să predice în biserică şi să organizeze programele acesteia.

Tribunalul din Petroşani i-a intentat un proces şi, în baza articolului 256, l-a condamnat la 2 ani de detenţie; a fost, însă, achitat în recurs de către Tribunalul din Deva, în urma dovezii că, din momentul în care fusese anunţat că nu mai era pastor, nu mai oficiase acte de cult (anume botezul, cina şi cununiile religioase) în biserică.”

Ioan Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste din România, Editura Universităţii Emanuel şi Editura Făclia, Oradea, 2006. Transcrierea a fost realizată de Alin Cristea

*

Pastorul Ioan Bunaciu îl menționează cu numele de Herlo Petru, dar documentele de arhivă îl menționează sub numele de Herlo Teodor.

*

Despre cazul pastorului Herlo Teodor de la Petroșani condamnat în anul 1961 în baza prevederilor noului Codului Penal al R.P.R. am scris și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), p. 340.

Pastorul Herlo Teodor din Petroșani a fost condamnat în anul 1961 de către Tribunalul Popular al orașului Petroșani în baza noilor prevederi ale Codului Penal al R.P:R. ,,la 1 an închisoare corecțională și 1 an de interdicție corecțională constând în cele prev. – de  art. 58 pct. 2 și 3 cod penal”.
Ca răspuns la condamnarea sa, Herlo Teodor face recurs la Tribunalul regional Deva, ,,care cu decizia penală 2.169/1961 din 13 oct.1961” l-a achitat de orice penalitate și a trecut cheltuielile penale în sarcina statului.” (p. 340)

Pastorul Herlo Teodor a fost acuzat de faptul că a continuat să îndeplinească funcția de pastor după ce i-a fost retrasă recunoașterea de către Departamentul Cultelor.

Pentru a pune situația în context menționez că „în anul 1960 se modifică Codul Penal prin introducerea unei precizări care pedepsea penal persoanele care oficiau acte de cult fără a avea aprobările legale. Ca urmare a modificării Codului Penal erau pedepsiți și cei care oficiau acte de cult fără aprobările legale. (…) Prin Decretul Lege Nr. 212 pentru modificarea Codului Penal, publicat în Buletinul Oficial, Nr. 8 din 17 iunie 1960, la art. 1, pct. 44 s-a adăugat la art. 256 din vechiul Cod Penal, alineatul 3 cu următorul cuprins: «Pedeapsa prevăzută la alineatul 1 se aplică și persoanelor care îndeplinesc funcții clericale sau administrative fără recunoașterea Departamentului Cultelor, precum și cei celor care, nerespectând îndatoririle ce le revin, permit să se îndeplinească astfel de funcții fără această recunoaștere.” (pp. 165-166)

http://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2016/04/george-slav-primul-intelectual.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed:+IstorieBaptista+(Istorie+Baptista)