Duminică, 29 mai 2016, începând cu ora 10 la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din Ogrezeni va avea loc ordinarea ca păstor a fratelui Emanuel Zaharia Lăpugean.

Comisia de ordinare este formată din următorii păstori:

Boingeanu Corneliu – președintele Comunității Creștine Baptiste București și pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” din București.

Daniel Mariș – vicepreședinte cu educația în cadrul Comunității Creștine Baptiste București, pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București și rector al Institutului Teologic Baptist din București.

Lăpugean Ioan Alexandru – pastor pensionar, Biserica Creștină Baptistă „Betel” Făget, județul Timiș.

La acest eveniment va participa și Corul Institutului Teologic Baptist din București condus de Conf. univ. dr. Cristian Caraman.

Emanuel Zaharia Lăpugean

Emanuel – Zaharia Lăpugean, fiul pastorului Ioan Alexandru Lăpugean, este absolvent al Institutului Teologic Baptist din București (2011-2015) și a terminat ca șeful promoției 2015. În anul 2015 acesta a absolvit și studiile de master în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.

Începând cu anul 2015 acesta slujește în cadrul Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din Ogrezeni.

Emanuel- Zaharia Lăpugean alături de Rectorul ITBB, Cof. univ. dr. Daniel Mariș la serbarea de graduare, Făget 2015

Dorim ca Domnul să-l binecuvânteze și să-i dea har în slujire.

Prin harul lui Dumnezeu, duminică, 29 mai 2016, începând cu ora 10 la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din Ogrezeni, județul Giurgiu a avut loc ordinarea ca păstor a fratelui Emanuel Zaharia Lăpugean.

Emanuel – Zaharia Lăpugean este fiul pastorului Ioan Alexandru Lăpugean fiind absolvent al Institutului Teologic Baptist din București (2011-2015).

Începând cu anul 2015 acesta slujește în cadrul Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din Ogrezeni.

Comisia de ordinare a fost formată din următorii păstori:

Boingeanu Corneliu – președintele Comunității Creștine Baptiste București și pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” din București.

Daniel Mariș – vicepreședinte cu educația în cadrul Comunității Creștine Baptiste București, pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București și rector al Institutului Teologic Baptist din București.

Lăpugean Ioan Alexandru – pastor pensionar, Biserica Creștină Baptistă „Betel” Făget, județul Timiș.

Actul solemn al ordinării în slujire

Au mărturisit Cuvântul Domnului

Ioan Alexandru Lăpugean

Corneliu Boingeanu

Daniel Mariș

La acest eveniment a participat și Corul Institutului Teologic Baptist din București condus de fratele Cristian Caraman.

Au luat parte la această bucurie mai mulți frați păstori din zonă alături de familia și prieteni ai fratelui Emanuel Zaharia Lăpugean. Dintre cei prezenți la acest eveniment amintim: Ignat Crinel, pastor Căpâlnaș, județul Arad; Lăpugean Iosif, pastor Slivilești, județul Gorj; Andrei Nicu, pastor Zorile, județul Giurgiu.

*

Emanuel- Zaharia Lăpugean alături de Rectorul ITBB, Cof. univ. dr. Daniel Mariș la serbarea de graduare, Făget 2015

Dorim ca Domnul să-l binecuvânteze și să-i dea har în slujire.

Articolul de față folosește mai multe documente din Arhiva CNSAS si SIE care fac referire la Richard Wurmbrand. Unul din aceste documente este un raport către Direcția I -a a Securității în care apare și numele pastorului Richard Wurmbrand.

Într-un raport pentru Securitate, din aprilie 1972, Ivan Deneş îl etichetează pe pastorul Richard Wurmbrand drept „un element odios”. În acelaşi raport, agentul extern comunică poliţiei politice detalii despre acţiunea de influenţare a lui Gerhard Möckel (1924–2004), pastor evanghelic luteran originar din România, stabilit în Berlinul occidental, asemenea lui Deneş. Tot acolo se precizează că Möckel a înregistrat discuţia cu Deneş pentru a folosi informaţiile furnizate în vederea „demascării” şi „compromiterii” lui Wurmbrand.

http://www.europalibera.org

După ce am citit articolul, unul interesant de altfel, mi-am dat seama care sunt aspectele tratate în cadrul acestui material.

1. Personajul principal este pastorul luteran Richard Wurmbrand, închis de comuniști timp de 14 ani, care a ajuns ulterior în Occident unde prin intermediul mărturiei, discursurilor și literaturii memorialistice a relatat într-un mod mai mult sau mai puțin obiectiv ceea ce a îndurat în țară.
   

   În acțiunile sale publice, Wurmbrand s-a dedat deseori la exagerări, la deraieri teologice şi legende inventate pentru a da afirmațiilor sale o credibilitate mai mare.

2. Datorită acțiunilor sale, Securitatea a căutat diferite mijloace prin care să-l combată. De la acțiuni în presă la persoane cu funcții de conducere în cadrul cultelor religioase din România și chiar încercarea de angajare a lui Ivan Deneș, care a participat la reeducarea deținuților, ca și redactor la Radio Europa Liberă vorbim de modalități și mijloace de denigrare a lui Wurmbrand și influențarea pozitivă a diferitelor personalități și entități din Occident cu privire la imaginea României. De remarcat și faptul că crearea unor legende despre Wurmbarnd au continuat și după Revoluția din Decembrie 1989 prin intermediul presei sau a literaturii memorialistice.
   

   În jurul lui Wurmbrand s-au ţesut o sumedenie de legende, care, odată cu descătuşarea presei, au fost răspîndite mai ales în perioada post-comunistă prin intermediul unei literaturi memorialistice îndoielnice sau prin articole publicate în ziare care ignorau toate regulile deontologiei jurnalistice. De o largă răspîndire se bucură legenda potrivit căreia Wurmbrand ar fi fost salvat în puşcărie de către muribundul Valeriu Gafencu. În loc s-o folosească el însuşi, Gafencu i-ar fi oferit lui Wurmbrand streptomicina, salvîndu-i astfel viaţa (cf. Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă. Cuvânt înainte de Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, pp. 154-178).

3. Se amintește și de episodul controversat al salvării de la moarte al lui Wurmbrand cu ajutorul Streptomicinei primită de Gafencu, dar și de cea referitoare la convertirea lui la ortodoxie, ambele respinse de către Mihai Wurmbrand, fiul lui Richard Wurmbrand, fapt care în lipsa unor documente care să dovedească altceva sunt pure speculații și aserțiuni false.
   

   Într-un volum intitulat, Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu adunate şi adnotate de monahul Moise. Cuvânt înainte de arhiepiscopul Andrei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 171, se susţine că Wurmbrand s-ar fi convertit în detenţie la religia ortodoxă. O aserţiune similară, tot falsă pe care o respinge cu vehemenţă fiul pastorului în 2009, a fost răspîndită şi într-o revistă şi apoi pe internet. Acolo se susţine că ultima dorinţă a pastorului ar fi fost să devină ortodox (cf. Ioana Maria, opinii, în: Formula AS, nr. 730, 2006).

Articolul scris de cei de la Radio Europa Liberă se poate citi la adresa http://www.europalibera.org

Prof. Dr. Vasile Talpoş, s-a născut pe data de 23 iulie 1942 în comuna Bocşa, judeţul Sălaj. A studiat în comuna natală (şcoala elementară, 1949-1956) apoi în Cluj (şcoala de meserii şi liceul 1956-1964), la Bucureşti (Seminarul Teologic Baptist, 1965-1969), din nou la Cluj (Facultatea de Teologie la Institutul Teologic Protestant Unic de Grad Universitar – obţinând licenţa în teologie, 1975-1979), şi în Louisville, Kentucky, USA (Southern Baptist Theological Seminary – unde a obţinut doctoratul Ph.D, 1980- 1983.). Este căsătorit cu Lidia Talpoș și au împreună trei copii: Cristina, căsătorită cu pastorul Samuiel Bâlc, Cristian Emanuel și Lidia Emanuela.

De asemenea, Dr. Vasile Talpoş a slujit ca păstor la Biserica Creştină Baptistă nr 3. Cluj-Iris, între anii 1969-1974 şi în orașul Turda între 1975-1980.

Din anul 1987 şi până în anul 2014 a fost păstor și păstor coordonator al Bisericii Creştine Baptiste “Nădejdea” din București, cartierul Giuleşti.

Vasile Talpoș

Între anii 1984-1988, Prof. Dr. Vasile Talpoş a lucrat ca Secretar General al Uniunii Baptiste din România şi ca vicepreşedinte, preşedinte şi apoi ca past-president al Federaţiei Baptiste Europene. În anul 1988 a fost ales ca director al Seminarului Teologic Bapstist Bucureşti, iar în anul 1990 a organizat transformarea Seminarului Teologic Baptist București în Institutul Teologic Baptist de Grad Universitar din București îndeplinind până în anul 2011 funcția de rector al acestui Institut, slujind în continuare ca profesor universitar în cadrul aceleiași instituții.

Între anii 1991-2000 a deţinut şi funcţia de decan al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti. Totodată, Prof Dr. Talpoş este  şi autor a mai multor cărţi, cursuri, monografii şi articole, slujind în continuare ca profesor la  Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București la master și doctorat.

Vasile Talpoș

În anul 2012 Prof. univ. dr. Vasile Talpoș a primit titlul de profesor emerit din partea Universității din București, precum și din partea Institutului Teologic Baptist din București.

Unele informații sunt preluate de pe site-ul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, http://www.bisericanadejdea.ro/vasile-talpos.php, accesat iulie 2013.

Notă : Fotografiile din acest articol sunt realizate de Marius Silveșan

Un interviu/dialog despre implicare credincioșilor baptiști în acțiuni de protest față de regimul comunist.
Interlocutorul meu a făcut referiri în cadrul acestui interviu și la o serie de lideri religioși precum Billy Graham, Liviu Olah, Iosif Țon.

Prezentarea cărții Istoria se scrie acum de Cătălin Dupu

 Trăim într-o perioadă de transformări economice și sociale ce se reflectă în stilul de viață adoptat de cei care o trăiesc. Omul recent trăiește sub presiunea de a se integra în societate, de a fi pe placul familiei, al prietenilor, al anturajului, iar toate aceste aspecte au o consecință asupra stilului de viață, a alegerilor făcute de acesta. Omul zilelor noastre este Omul care vrea totul, își dorește o viață fără griji petrecută în petreceri, alergări dintr-un loc în altul, o viață în care să încerce totul, dar din care Divinitatea să fie exclusă. Astfel se poate rezuma nuvela Omul care a vrut totul ce deschide ultima carte a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, scriitor, actor. Nuvela este o radiografie a societății contemporane, a omului aflat în permanență în căutare de nou, de lucruri care să-i umple un gol în inimă, gol ce nu poate fi umplut decât de Dumnezeu. Goana după plăceri, dorința de a avea este firul roșu al acestei nuvele, una care captează de altfel și pe care după ce ai citit-o rămâi mișcat de profunzimea adevărurilor pe care autorul le transmite prin intermediul cuvintelor. Sunt cuvinte care doresc să miște inimi, să conștientizeze direcția pe care ne-o alegem în viață. Înțeleptul Solomon afirmă în cartea Eclesiastul că  „totul este deșertăciune și goană după vânt.” Această afirmație trebuie înțeleasă în contextul în care omul nu își pune în gând să-L caute pe Dumnezeu, deși acesta se relevă când într-un mod, când în altul, dovedind faptul că banii nu rezolvă toate problemele. Acesta este adevărul! Autorul ne îndemână „să nu dorim senzaționalul și să-L căutăm pe Dumnezeu” pentru că „din prea mult senzațional unii s-ar putea să rămână doar cu o părere din ceea ce trebuie să fie prezența lui DUMNEZEU.” De aceea, fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem valoarea și să o apreciem ca venind din partea lui Dumnezeu, însă nu trebuie să dăm uitării nici calitățile celor din jurul nostru pentru că „a recunoaște valoarea cuiva este o calitate.” Pornind de la acest deziderat, Cătălin Dupu a scris și despre realizările unora dintre celebritățile zilerelor noastre, urmărind nu atât realizările acestora în plan profesional cât modul în care acestea se raportează la Dumnezeu. Primul care a răspuns întrebărilor lui Cătălin Dupu a fost Horia Brenciu. Acesta menționa că „cel mai important lucru pe care îl avem de oferit Divinității este simțimântul nostru. Divinitatea nu se schimbă cu trecerea anilor”, dar noi ne schimbăm. Andreea Marin continuă ideea lui Horia  Brenciu prin menționarea faptului „că nu poți străbate drumuri anevoioase în viață fără credința că acolo sus Cineva te veghează.” După cum spune Andreea, pentru a trece cu bine și prin momentele mai puțin plăcute ale vieții ai nevoie de credință, iar pentru Horațiu Mălăele lumina pe cărarea vieții i-a fost oferită de Biblie. Aceasta a fost cartea de căpătâi și cea mai frumoasă carte pe care a citit-o. În ea el l-a găsit revelat pe Dumnezeu, ori tocmai lipsa acestuia „din gândurile oamenilor a măcinat poporul acesta.” Pepe se declară o persoană credincioasă, caracteristică ce definește și viața unei alte vedete, Fuego. Acesta și-a dorit să studieze teologia, dorință expresă a bunicii sale reflectată și în faptul că de la grădiniță a început să meargă la biserică. „În fiecare dimineață [bunica] mă trezea la 7 și plecam la slujbă” povestește Fuego. „Mai târziu m-am apucat și am citit Biblia, o carte extraordinară”, continuă șirul amintirilor Fuego. Virgil Ianțu se declară, la rândul său, un om credincios cu o educație decentă primită de la tatăl său. Alessandra Stoicescu mărturisea în discuțiile cu Cătălin Dupu următoarele: „Cred în Dumnezeu. Nu pot să spun  că mă duc în fiecare duminică la biserică, dar mă rog, discut cu Dumnezeul din mine, există o relație.”

Dem Rădulescu un bun național ni-l arată pe acesta nu doar ca pe un mare om de teatru, dar și ca un pedagog excelent, un om care punea suflet în relațiile cu studenții. A fost o personalitate, nu doar un om celebru, un bun național cum îl definește Cătălin Dupu care l-a avut pe acesta ca profesor, dar și mentor în carierea profesională din teatru și televiziune.

Schițele biografice ale unor personalități politice, literare, artistice precum Jimmy Carter, Abraham Lincoln, Billy Graham, George Washington, Charles Dickens, Winston Churchill, Martin Luther King Jr., Henry Sienkiewicz, Jony Eareckson Tada ne arată tot atâtea moduri în care Dumnezeu a lucrat de-a lungul istoriei, dar și moduri în care oamenii au ales    să-L aleagă pe El ca Domn și Mântuitor. Selecția făcută de autor s-a realizat după criteriul valorii, dorind să evidențieze faptul că au existat oameni politici, președinți, prim-miniștrii care au  avut un set de valori morale după care s-au călăuzit în viața lor personală și profesională. Ceea ce putem învăța din experiențele acestor personalități este faptul că în viață au câștigat oameni care au avut un set de valori, iar cei care au avut principii morale solide au putut ajunge în funcții de conducere. Mult mai important decât faptul că aceștia au ajuns în poziții cheie este faptul că au lăsat în urma lor ceva, au avut un vis care a devenit realitate. Trebuie să învățăm din istorie să fim și recunoscători înaintașilor noștri și să înțelegem că ei au construit ceva valoros care dăinuie și astăzi. Autorul concluzionează faptul că „indiferent cine suntem în prezent, putem deveni prin perseverență, educație și credință în Cel de Sus oameni care să fie adevărate «miracole».” Educația și credința devin astfel cele două elemente principale ale succesului în viață. Dacă le înțelegem și ni le însușim avem șansa de a lăsa ceva valoros în urma noastră.

Ținând cont de un  set de principii, de valorile morale după care a ales să-și ghideze viața, Cătălin Dupu a considerat la un moment dat că Dumnezeu este mai presusus de televiziune și că nu scena aceasta este importantă, ci cea a Împărăției lui Dumnezeu, acolo unde El, Creatorul tuturor lucrurilor, deține controlul și Lui i se aduce slava și gloria. Această carte dovedește faptul că harul lui Dumnezeu a fost oferit, chemarea la mântuire și la o viață  credință au fost adresate rămâne numai ca noi să dăm curs invitației Sale.

Dr. Marius Silveșan
Istoric

Luni, 22 august 2016, TVR va difuza un interviu cu marele istoric Neagu Djuvara care a împlinit astăzi, 18 august 2016, vârsta de 100 de ani.

În cadrul acestui interviu Iosif Țon vorbește și despre modul în care a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care avea să-i fie soție atunci și continuă să-i fie soție credincioasă și devotată. Un ajutor potrivit în viața de familie și în lucrarea de propovăduire a Evangheliei.
La mulți ani familiei Țon pentru cei 57 de ani de căsnicie !

Pastorul reformat Ferenc Visky vorbește în acest interviu, realizat de Forumul Civic Cteștin, despre Richard Wurmbrand și mișcarea betanistă, o mișcare de trezire în cadrul Bisericii Reformate

„Binecuvântată fii, închisoare” este un film românesc realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu în anul 2002, ecranizare a scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison”.

Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu), nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu este soția lui Sergiu Grossu.

Acțiunea se petrece în România din jurul anului 1950, aflată sub influența stalinismului. 24 august 1949: Nicoleta, o tânără intelectuală, este arestată pentru simplul motiv că făcea parte dintr-un partid politic de opoziție și că era nepoata lui Iuliu Maniu. Este închisă în clădirea numită Malmaison. Aici este interogată și torturată până la extenuare, dar rezistă redescoperindu-și credința religioasă.

După trei luni, este transferată la penitenciarul de la Mislea, Prahova, unde se remarcă prin caracterul său ferm, apoi ajunge la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După patru ani de detenție, este eliberată fără a fi niciodată judecată.

Titlul cărții a fost împrumutat de la scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn (1918 – 2008), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1970, și el fost dizident anticomunist și deținut politic al Gulagului comunist: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare…, binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!” Aleksandr Soljenițîn

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Binecuv%C3%A2ntat%C4%83_fii,_%C3%AEnchisoare

Despre Sergiu Grossu aflăm că este licențiat în filosofie, filologie modernă și teologie, al Universității din București, iar ca tânăr licențiat acesta a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. Sergiu Grossu a activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă „Oastea Domnului”, interzisă de regimul comunist.

În anul 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu. În 1959 este arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962.

Împreună cu soția sa, se hotărăște să se refugieze în Occident și cei doi soți reușesc să se stabilească în Franța, în anul 1969.

În Franța s-a consacrat popularizării situației religioase a credincioșilor din România comunistă și din celelalte țări comuniste, denunțând comunismul ca fiinddușmanul lui Hristos în lume.

Începând cu anul 1971, a editat la Paris revista „Catacombes” (1971-1992), care avea drept subtitlu: mesager supraconfesional al „Bisericii Tăcerii”. Împreună cu soția sa Nicole Valéry-Grossu inițiază conferințe la radio (Radio Europa Liberă), precum și în numeroase orașe din Franța și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste.

După 27 de ani de exil, Sergiu Grossu s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale, Nicoleta Valeria Grossu. La București, el a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura „Duh și adevăr”, și asociația „Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu.”

În Chișinău, Sergiu Grossu a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Grossu

În data de 30 septembrie 2016, profesorul Iosif Țon a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani. Cu acest prilej îi urăm binecuvântări din partea Domnului.

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Despre rolul său în promovarea libertății religioase în perioada comunistă am scris, atât eu cât și Bogdan Emanuel Răduţ în cărțile noastre, dar și în alte studii și articole științifice.

În anul 2015, profesorul Iosif Țon ne-a acordat un interviu, mie și colegului de slujire pe tărâmul istoriei, Emanuel Răduţ, în care a vorbit despre modul în care familia sa a cunoscut credința baptistă, dar și despre perioada interbelică și cea a celui de-al doilea război mondial.
În cadrul acestui interviu Prof. dr. Iosif Țon vorbește și despre modul în care a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care avea să-i fie soție atunci și continuă să-i fie soție credincioasă și devotată. Un ajutor potrivit în viața de familie și în lucrarea de propovăduire a Evangheliei.
Todată anul acesta (2016) familia Țon Iosif și Elisabeta a împlinit 57 de ani de căsnicie.

Cu acest prilej am realizat și poza următoare, în care alături de Prof. dr. Iosif Țon sunt doi istorici : Bogdan Emanuel Răduţ și Marius Silveșan

Această lucrare prezintă istoria Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București pe parcursul unui secol (1912-2012) fiind realizată de cel mai vechi și longeviv membru al Bisericii Golgota, domnul inginer Ilie Pop.

Această lucrare este pusă la dispoziția celor interesați prin amabilitatea și cu permisiunea autorului.

Wikimedia Commons

Today (22 November) is the fifty-third anniversary of the death of Clive Staples Lewis, one of the most well known, widely read, and frequently quoted Christian authors of modern times. Here are nine things you should know about the author and apologist who has been called “The Apostle to the Skeptics.”

1. Lewis is best known for his seven children’s books, The Chronicles of Narnia. But he wrote more than 60 books in various genres, including poetry, allegorical novel, popular theology, educational philosophy, science-fiction, children’s fairy tale, retold myth, literary criticism, correspondence, and autobiography.

2. Lewis’s close friend Owen Barfield, to whom he dedicated his book The Allegory of Love, was also his lawyer. Lewis asked Barfield to establish a charitable trust (“The Agape Fund”) with his book earnings. It’s estimated that 90 percent of Lewis’s income went to charity.

3. Lewis had a fondness for nicknames. He and his brother, Warnie, called each other “Smallpigiebotham” (SPB) and “Archpigiebotham” (APB), inspired by their childhood nurse’s threat to smack their “piggybottoms.” Even after Lewis’s death, Warnie still referred to him as “my beloved SPB.”

4. In 1917, Lewis left his studies to volunteer for the British Army. During the First World War, he was commissioned into the Third Battalion of the Somerset Light Infantry. Lewis arrived at the front line in the Somme Valley in France on his 19th birthday and experienced trench warfare. On April 15, 1918, he was wounded, and two of his colleagues were killed by a British shell falling short of its target. Lewis suffered from depression and homesickness during his convalescence.

5. Lewis was raised in a church-going family in the Church of Ireland. He became an atheist at 15, though he later described his young self as being paradoxically “very angry with God for not existing.”

6. Lewis’s return to the Christian faith was influenced by the works of George MacDonald, arguments with his Oxford colleague and friend J. R. R. Tolkien, and G. K. Chesterton’s The Everlasting Man.

7. Although Lewis considered himself to an entirely orthodox Anglican, his work has been extremely popular among evangelicals and Catholics. Billy Graham, who Lewis met in 1955, said he “found him to be not only intelligent and witty but also gentle and gracious.” And the late Pope John Paul II said Lewis’s The Four Loves was one of his favorite books.

8. After reading Lewis’s 1940 book, The Problem of Pain, the Rev. James Welch, the BBC Director of Religious Broadcasting, asked Lewis to give talks on the radio. While Lewis was at Oxford during World War II he gave a series of BBC radio talks made between 1942 and 1944. The transcripts of the broadcasts originally appeared in print as three separate pamphlets—The Case for Christianity (1942), Christian Behaviour (1943), and Beyond Personality (1944) — but were later combined into the book Mere Christianity. In 2000, Mere Christianity was voted best book of the 20th century by Christianity Today.

9. On November 22, 1963, exactly one week before his 65th birthday, Lewis collapsed in his bedroom at 5:30 p.m. and died a few minutes later. Media coverage of his death was almost completely overshadowed by news of the assassination of President John F. Kennedy, who was killed less than an hour earlier. In 2003, Lewis was added to the list of saints commemorated on the church calendar of the Episcopal Church.

https://www.thegospelcoalition.org/article/9-things-you-should-know-about-c.s.-lewis?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=tgcblog#When:2016-11-22T06:02:00+00:00